El Mero (Epinephelus marginatus) este unul dintre cei mai emblematici pești ai apelor Mediteranei și Atlanticului de Est. Corpul său robust și compact Este perfect adaptat vieții pe funduri stâncoase, unde își găsește refugiu printre bolovani mari, peșteri și crăpături. Capul și gura sa sunt mari, iar maxilarul inferior se extinde dincolo de maxilarul superior, prezentând caracteristici care îl disting de alte specii din gen. Serranus, cum ar fi prezența scuamelor pe maxilar și supermaxilar.
Distribuția, habitatul și longevitatea grupului
Merlucul trăiește în principal în Atlantic și MediteranăSe găsește la adâncimi cuprinse între 5 și 400 metri, deși preferă zone de până la 50 de metri adâncime, depinzând întotdeauna de presiunea pescuitului. Longevitatea sa este remarcabilă, ajungând adesea la peste 60 de ani de viață și peste 1 metru lungime, ceea ce reflectă creșterea sa lentă, un factor cheie în vulnerabilitatea populațiilor sale.
Starea de conservare și amenințări
Grupul este inclus în lista roșie a speciilor amenințate de către IUCN din cauza pescuitului excesiv intens pe care l-a experimentat în întreaga sa arie de răspândire. Valoarea sa comercială a făcut-o o specie foarte râvnită, astfel încât recuperarea populațiilor sale depinde în mare măsură de măsuri de gestionare și conservare, cum ar fi înființarea de rezervații marine și reglementarea dimensiunilor minime de captură. Protejarea indivizilor mai mari și mai în vârstă este esențială, deoarece fertilitatea lor este direct proporțională cu aceste variabile.
Reproducerea grupurilor: hermafroditism proterogin
Grupul este un specii hermafrodite proterogine secvențiale, adică majoritatea indivizilor se nasc ca femei și, de-a lungul anilor și în anumite circumstanțe sociale sau de mediu, unele dintre aceste femei se transformă în bărbați. Maturitatea sexuală este atinsă atunci când fetiță în vârstă de aproximativ cinci ani, când ating o dimensiune de aproximativ 49 cm. Trecerea la mascul are loc în general între 7 și 17 ani sau când depășesc 52-77 cm în lungime, mai ales dacă există o lipsă de masculi în populație. Cu toate acestea, unele femele pot rămâne așa mult mai mult timp și chiar pot atinge dimensiuni maxime, ceea ce pare să răspundă la o strategie reproductivă pentru a menține o capacitate ridicată de ouat.
La sezonul reproductiv grupului este concentrat în timpul vară, în special între iulie și august, coincidând cu perioada lunii pline, un moment cheie pentru depunerea icrelor. Fenomenul a fost observat și confirmat în zone protejate precum Insulele Mede, unde monitorizarea individuală a femelelor a permis confirmarea depunerii icrelor, deoarece acestea reapar cu abdomenul gol după câteva zile.
Ouă, fertilitate și dezvoltare
L Ouăle de grup sunt pelagice, ceea ce înseamnă că, după depunerea icrelor, plutesc liber în coloana de apă, favorizând dispersarea lor. Fecunditatea mersului este direct legată de mărimea și vârsta sa: o femelă poate depune mai mult de 300.000 de ovocite pe kilogram de greutate, ceea ce subliniază importanța protejării exemplarelor mai mari în cadrul populațiilor.
Mâncare și comportament
Grupul este un prădător de coastă care prezintă o preferință pentru cefalopode, în special caracatițe, deși dieta sa este suplimentată cu crustacee și alți pești. Este un pește teritorial, în general lent, care folosește camuflajul și răbdarea pentru a-și ataca prada. În ceea ce privește comunicarea, există studii care indică faptul că mersul este capabil să emit sunete asociate cu comportamentul reproductiv, ceea ce adaugă interes biologiei și etologiei sale.
Ca o curiozitate, toate exemplarele mici sunt femele...iar tranziția sexuală are loc mai devreme în populațiile supraexploatate, unde masculii sunt rari. În general, grupările sunt considerate inofensive pentru scafandri, deși se recomandă observarea respectuoasă și evitarea perturbării mediului lor natural.
Cunoașterea detaliată a reproducerii și biologiei grupurilor este vitală pentru implementarea unor măsuri eficiente de conservare și gestionare, asigurând supraviețuirea acestei specii unice și importante pentru ecosistemele marine.
