Boala vezicii înotatoare la pești: cauze detaliate, simptome, tratament și prevenire

Vezica înotătoare Este un organ vital la peștii osoși, caracterizat prin structura sa membranoasă și aspectul său alungit, asemănător unui sac, situat deasupra majorității organelor interne. Acest organ conține gaze precum oxigen, azot și dioxid de carbon. Funcția sa principală este... reglarea și controlul flotabilității al peștelui, permițându-i să mențină o poziție stabilă și o adâncime în apă fără a fi nevoie de efort muscular constant.

Peștii pot ajusta cantitatea de gaz conținută în vezica lor înotatoare, adaptându-se astfel la schimbările de presiune și facilitând mișcarea verticală în apă. Există două mecanisme principale pentru reglarea volumului vezicii înotatoare, în funcție de specie:

• FizostomosLa acești pești (cum ar fi carasii și crapii), vezica înotatoare este conectată la esofag prin canalul pneumatic. Aceștia pot aspira aer de la suprafață și îl pot expulza după cum este necesar.
• FizoclistulCele mai multe de peces Peștii de acvariu avansați nu au o conexiune directă cu esofagul și reglează gazele prin sânge prin procese fiziologice specifice, cum ar fi secreția sau reabsorbția gazelor în structuri specializate ale vezicii urinare.

Ce este boala vezicii înotatoare?

La boală sau tulburare a vezicii înotătoare Boala vezicii înotatoare este o afecțiune care împiedică funcționarea corectă a vezicii înotatoare. Aceasta poate fi cauzată de infecții, probleme structurale, modificări ale mediului din acvariu sau probleme fiziologice, cum ar fi constipația sau inflamația organelor din apropiere. Drept urmare, peștele pierde controlul asupra flotabilității și orientării sale, ceea ce generează simptome caracteristice și poate pune viața în pericol dacă nu este tratat prompt.

Nu este o singură boală infecțioasă; poate fi cauzată de o varietate de factori interni și externi. Este frecventă la peștii ornamentali și afectează în special speciile cu corpuri modificate sau compacte, cum ar fi carasii, betta și crapii.

Simptomele bolii vezicii înotătoare

Recunoașterea simptomelor este esențială pentru o acțiune rapidă. Cele mai frecvente semne sunt:

• Incapacitatea de a menține verticalitateaPeștele înoată lateral, cu susul în jos sau rămâne complet nemișcat pe fundul sau suprafața acvariului.
• Flotabilitate anormalăPeștele se poate scufunda fără a se putea ridica sau pluti necontrolat, probabil din cauza excesului sau lipsei de gaz în vezică.
• Mișcare neregulatăÎnot necontrolat, viraje bruște, mișcări stângace sau dificultăți de deplasare înainte.
• Înotătoare caudală inversatăAripioara din spate poate fi îndreptată în jos sau chiar poate atinge fundul.
• Distensia abdominalăAbdomenul peștelui pare umflat sau proeminent.
• Coloană vertebrală curbatăUnii pești au spatele curbat din cauza presiunii interne, care poate afecta structura osoasă.
• Modificări ale poftei de mâncarePeștele se oprește din hrănire sau, în alte cazuri, se observă că încearcă să mănânce, dar nu reușește.
• letargieLipsă de energie, letargie sau tendință de a rămâne imobilizat pentru perioade lungi de timp.

Uneori, proprietarii pot crede că peștele lor este mort, când, de fapt, suferă de efectele severe ale acestei tulburări și necesită atenție imediată.

Cauzele tulburărilor vezicii înotătoare

Cauzele pot fi foarte divers și adesea combinate:

• Infecții bacterieneSunt cea mai periculoasă cauză, deoarece pot duce la leziuni interne sau inflamații ale vezicii înotatoare. Necesită tratament cu antibiotice.
• Infecții viraleMai puțin frecvente, dar afectează și funcția acestui organ. De obicei, se rezolvă prin tratamente generale și îmbunătățiri ale mediului.
• ParazițiParaziți gastrointestinali sau de mediu care afectează organele interne sau vezica urinară însăși.
• Probleme cu alimentația:
  • Supraalimentare sau hrănire rapidă, care provoacă acumularea de gaze în tractul digestiv și comprimă vezica înotatoare.
  • Alimente uscate sau care se expandează (fulgi, granule neumezite) care se extind în stomac.
  • Înghițirea aerului în timp ce mănânci, în special cu alimentele plutitoare.
  • constipație ceea ce provoacă umflarea abdomenului și presiune asupra vezicii urinare.
• Traumă fizicăLovituri, lupte sau căderi care lezează vezica înotatoare sau țesuturile înconjurătoare.
• Temperatura necorespunzătoareApa prea rece încetinește digestia, crescând riscul de constipație și, în consecință, afectând vezica înotatoare.
• anomalii congenitaleUnii pești se nasc cu deformări ale vezicii înotatoare, ceea ce îi face predispuși la această tulburare de la o vârstă fragedă.
• Boli ale altor organeInflamația organelor interne (rinichi, ficat, tract gastrointestinal), chisturile renale, depozitele de steatoză hepatică sau retenția de ouă la femele pot provoca expansiunea abdominală care comprimă vezica înotatoare.
• Contaminarea apeiPrezența substanțelor toxice, amoniacului, nitriților, lipsa oxigenării și acumularea de deșeuri care slăbesc peștii și favorizează apariția bolilor secundare.

În majoritatea cazurilor, este prezentă o combinație de factori, așa că o evaluare amănunțită a mediului și a îngrijirii peștelui este esențială.

Diagnosticul bolii vezicii înotătoare

Diagnosticul se bazează de obicei pe observarea simptomelor și comportamentului al peștelui. Dacă simptomele persistă sau sunt severe, este recomandabil să consultați un medic veterinar specializat în animale acvatice. Diagnosticul veterinar poate include:

• Observarea directă a simptomelor tipice.
• Radiografie pentru vizualizarea dimensiunii, formei, locației și conținutului vezicii înotatoare.
• Teste pentru a exclude infecțiile (bacteriene, virale sau parazitare) și alte boli ale organelor interne.

În majoritatea acvariilor de acasă, evaluarea simptomelor este principalul instrument de diagnostic, dar evaluarea veterinară oferă o mai mare încredere și permite prescrierea unor tratamente specifice.

Tratamentul bolii vezicii natatorii

Succesul tratamentului depinde de cauza care stă la baza acesteia și de viteza cu care este tratată. Cele mai recomandate măsuri, aprobate de experți, sunt:

1. Postul controlatLăsarea peștelui fără hrană timp de 2-3 zile ajută sistemul digestiv să se golească, reducând presiunea asupra vezicii înotatoare și favorizând expulzarea gazelor.
2. setarea temperaturiiMenținerea acvariului între 25 și 26°C promovează o digestie mai eficientă. Se recomandă menținerea unei temperaturi stabile, evitând schimbările bruște.
3. Hrănirea mazărei gătite, fără pieleDupă post, oferirea de mazăre fiartă (decongelată, încălzită și curățată de coajă) facilitează tranzitul intestinal și este un remediu natural excelent pentru constipație.
4. Schimbarea tipului de alimenteFolosiți alimente de calitate, evitați fulgii sau peletele plutitoare și umeziți alimentele uscate înainte de hrănire. Se recomandă variarea dietei și includerea alimentelor bogate în fibre.
5. Antibiotice cu spectru largDacă se suspectează sau se confirmă o infecție bacteriană, administrați un antibiotic specific, urmând întotdeauna instrucțiunile medicului veterinar. Peștii trebuie izolați într-un acvariu de spital pentru a proteja ceilalți pești.
6. Managementul mediului:
   • Mențineți apa perfect curată, cu schimbări frecvente și controlul parametrilor (amoniac, nitriți, nitrați, pH și oxigenare).
   • Reduceți nivelul apei dacă peștele are dificultăți de mișcare, pentru a-i facilita accesul la suprafață și a evita efortul excesiv.
   • Adăugați o cantitate mică de sare specifică pentru acvariu în apă, respectând dozajul recomandat.
   • Reduceți curentul din acvariu pentru a preveni stresul suplimentar asupra peștilor slăbiți.
   • Aplicați balsamuri de apă dacă o parte a corpului peștelui este lăsată în afara apei pentru perioade lungi de timp, pentru a preveni apariția rănilor sau a petelor înroșite.
7. Separarea peștilor afectațiCând este necesar, mutați peștele într-un recipient separat cu condiții optime de apă, fără pietriș, plante sau ornamente, pentru a facilita observarea și recuperarea.

În cazuri grave sau când tratamentele la domiciliu nu funcționează, mergi la un medic veterinar specializat Este esențial. Îngrijirea profesională poate include teste suplimentare, administrarea de medicamente injectabile sau proceduri avansate.

Prevenirea bolilor vezicii înotătoare

Cea mai bună metodă de a evita această afecțiune este să urmați bune practici în gestionarea și întreținerea peștilor și a acvariului:

• Mențineți o calitate excelentă a apeiSchimbări regulate ale apei, curățarea filtrului, monitorizarea parametrilor și utilizarea de balsamuri, dacă este necesar.
• Oferă o dietă echilibratăOferiți hrană variată și de calitate și evitați supraîncărcarea. Umeziți hrana uscată înainte de a le hrăni și oferiți periodic legume gătite (mazăre, salată verde).
• Evitați schimbările bruște de temperaturăFolosiți un termometru fiabil și mențineți apa în limitele valorilor recomandate pentru fiecare specie.
• Monitorizați comportamentul și aspectul peștilorAcordați atenție oricăror modificări și acționați rapid dacă sunt detectate simptome.
• Nu suprapopulați acvariulUn acvariu supraaglomerat crește stresul, scade calitatea apei și favorizează transmiterea bolilor.
• Evitați rănile și lupteleSelectați specii compatibile și asigurați suficient spațiu și refugii pentru a reduce conflictele.
• Izolați peștii noiÎnainte de a introduce exemplare noi, țineți-le în carantină pentru a exclude prezența bolilor.

Prevenirea include și monitorizarea constantă a stării de sănătate a peștilor și corectarea imediată a oricăror probleme din acvariu.

Boala vezicii înotătoare este contagioasă?

Această tulburare nu contagioasă de la un pește la altul. Totuși, dacă cauza este infecțioasă (bacterii, paraziți), mediul contaminat ar putea favoriza apariția simptomelor la alți pești. Prin urmare, este prudent să se izoleze peștele afectat în timpul tratamentului și să se mențină condiții impecabile ale apei.

Când un pește este izolat, acvariul spitalului trebuie să fie curat, fără pietriș și plante și umplut cu apă proaspătă și dezinfectată. Nu se recomandă utilizarea apei din acvariul principal pentru a evita transferul potențialilor agenți patogeni.

Prognostic pentru peștii cu vezică înotătoare afectată

Prognosticul variază în funcție de cauză și de viteza tratamentului. Unele cazuri sunt temporare și se rezolvă ușor. cu măsuri de bază, în timp ce altele, în special dacă implică infecții bacteriene grave sau deformări congenitale, pot fi ireversibile. Este esențial să se ajusteze dieta peștelui în timp ce acesta se recuperează și, în cazuri grave, să se asiste manual la hrănire.

Mulți pești își revin complet dacă se iau măsuri rapide și eficiente, evitând recurențele prin măsuri preventive adecvate.

Greșeli frecvente în manipularea peștilor cu vezici înotatoare

• Medicație fără diagnosticUtilizarea antibioticelor sau a remediilor fără cunoașterea cauzei exacte poate fi dăunătoare sănătății peștilor și acvariului în sine.
• Ignoră problemaA crede că peștii înoată lateral ca o curiozitate poate duce la performanțe slabe și chiar la moarte.
• Mâncatul în exces după postCreșterea bruscă a cantității de alimente consumate după post poate provoca recidive sau agrava simptomele.
• Tratați doar peștii afectați iar neglijarea calității apei din acvariul general poate duce la noi cazuri în rândul altor locuitori.

Evitarea acestor greșeli ajută atât peștii afectați, cât și restul comunității acvaristului.

Întrebări frecvente despre bolile vezicii înotătoare

• Poate un pește să moară din cauza acestei afecțiuni? Da, în cazuri grave sau netratate, poate duce la deces din cauza incapacității de a se hrăni și a slăbirii sistemului imunitar, mai ales dacă este asociată cu infecții secundare sau leziuni ale organelor interne.
• Cât timp poate supraviețui un pește cu o vezică înotatoare afectată? Depinde de cauză și de îngrijirea acordată. Unele afecțiuni ușoare se pot rezolva în câteva zile, dar cazurile cronice necesită monitorizare continuă.
• Pot evita complet această problemă? Deși nu poate fi evitată 100%, prevenirea și gestionarea adecvată reduc la minimum probabilitatea apariției tulburării.

Referințe și resurse suplimentare

• „Vezică înotătoare” pe Wikipedia (en.wikipedia.org).
• Ghiduri de gestionare a peștilor ornamentali de la asociațiile veterinare specializate.
• Recomandări de la magazinele de acvarii și experții în pești tropicali.

La boala vezicii natatoare Reprezintă una dintre cele mai frecvente și îngrijorătoare probleme pentru proprietari de peces Acvarii. Identificarea și tratamentul corect pot face diferența dintre viață și moarte pentru peștii afectați. Prin adoptarea unei rutine de observare, prevenție și îngrijire specifică speciei, este posibil să vă bucurați de acvarii sănătoase, unde peștii își pot dezvolta toate comportamentele naturale fără complicații.