Durerea la pești este o realitate de care majoritatea societății nu este complet conștientă. Deși există tendința de a crede că aceste animale nu simt la fel ca mamiferele, diverse studii științifice au confirmat că acestea pot experimenta suferință intensă în numeroase situații specifice acvaculturii și pescuitului. Atenția recentă a mass-media asupra bunăstării peștilor a scos la iveală practicile sistematice de sacrificare și manipulare care pot duce la minute prelungite de suferință silențioasă sub apă.
Spania ocupă un loc important în producția europeană de acvacultură, ceea ce înseamnă că milioane de oameni sunt crescuți și sacrificați în fiecare an de peces în instalațiile industriale. Fără o reglementare specifică și cuprinzătoare, Protecția legală a acestor animale este practic inexistentă, facilitând metode de producție și sacrificare care prioritizează eficiența economică în detrimentul bunăstării animalelor.
Durerea ascunsă în spatele metodelor de sacrificiu
Cele mai recente cercetări au arătat că tehnicile de sacrificare, cum ar fi sufocare din cauza apei și șoc termic provoca o durere intensă și prelungită la pești. Folosind apelul Cadrul Amprentei de Bunăstare (WFF), experții au cuantificat minutele de suferință prin care trec aceste animale după ce sunt scoase din apă, în special la specii precum păstrăvul curcubeu. S-a demonstrat că, în funcție de circumstanțe, un pește poate rezista între 2 și 22 de minute de durere severă înainte de a muri din lipsă de oxigen, cu o medie de aproximativ 10 minute.
Acest fenomen are o amploare globală de proporții imense: Peste 2,2 miliarde de oameni mor în fiecare an de peces sălbatice și aproximativ 171 de miliarde din fermele piscicole din întreaga lume. Practicile răspândite generează o durere masivă și invizibilă, agravată de faptul că o mare parte a industriei și a legislației își concentrează atenția asupra mamiferelor și păsărilor, lăsând peștii într-o situație de lipsă de protecție.
Utilizarea unor metode precum soc termic —care constă în scufundarea peștilor vii în gheață sau apă înghețată timp de minute lungi— sau asfixie direct din apă, face adesea ca animalele să rămână conștient în timp ce suferă de hipotermie, stres extrem și leziuni ale organelor și țesuturilorIndustria justifică aceste practici prin costul și simplitatea lor reduse, dar dovezile științifice indică o suferință evitabilă și prelungită.
Condițiile fermelor piscicole: de la supraaglomerare la stres
El supraaglomerare extremă În fermele piscicole intensive, aceasta este una dintre principalele surse de stres pentru pești. Aceștia trăiesc în acvarii sau cuști unde abia se pot mișca, ceea ce le crește nivelul de stres și le slăbește sistemul imunitar. Contactul constant cu barele și alți pești provoacă erodarea înotătoarelor, pierderea solzilor și comportamente anormale asociate cu boala. stres cronicÎn plus, calitatea slabă a apei, cu mai puțin oxigen și mai mult amoniac, provoacă suferințe suplimentare.
Bolile infecțioase se răspândesc ușor În aceste condiții, acest lucru duce la focare continue de boli bacteriene, parazitare și virale care rareori primesc îngrijiri veterinare adecvate. Controlul acestor probleme implică adesea utilizarea pe scară largă a antibioticelor și antiparazitarelor, fără a aborda cauza principală a durerii și a calității precare a vieții.
Manipulare și transport: suferință înainte de sacrificare
Procesele de clasificare, manipulare și transport Acestea reprezintă o nouă etapă de stres și durere pentru peștii din industrie. În timpul separării pe mărimi sau al transportului către abatoare, se folosesc mașini de aspirație și plase, provocând vânătăi, rupturi și expunere prelungită la aer, chiar înainte de sacrificare. În doar câteva secunde de la ieșirea din apă, peștii încep să experimenteze sufocare, dezorientare și suferințe acute.
Transportul în vase de creștere a peștilor sau în acvarii mobile are loc adesea în condiții dificile, cu niveluri ridicate de supraaglomerare și o calitate slabă a apei. Peștii se pot lovi unii de alții sau de pereții acvariului, agravând rănile și sporindu-le disconfortul.
Alternative și provocări de reglementare
Având în vedere această situație, experții propun electrostimulare și percuție (o lovitură directă la cap) ca fiind cele mai eficiente metode de reducere timpul și intensitatea durerii în sacrificiu de pecesAplicarea corectă a acestor tehnici poate reduce semnificativ suferința pre-decesCu toate acestea, în practică, există deficiențe în implementarea sa și o lipsă de instruire, ceea ce duce la faptul că multe animale rămân conștiente în timpul procesului.
Deși peștii sunt recunoscuți ca ființe simțitoare În tratatele și reglementările europene, lipsa unor reglementări clare și specifice pentru acvacultură și pescuit lasă numeroase lacune. Gestionarea și supravegherea depind, în general, de reglementări dispersate sau de jurisdicții regionale, lăsând standardele de bunăstare în umbră.
Organizațiile pentru bunăstarea animalelor și experții științifici pledează pentru o legislație actualizată pentru protejarea peștilor, care să impună standarde minime privind densitatea, metodele de sacrificare și manipularea, care să prioritizeze bunăstarea acestora. De asemenea, solicită o mai mare transparență și controale sanitare pentru a ajuta la reducerea mortalității și a durerii în toate etapele de producție.
Societatea și consumatorii joacă un rol rol fundamental Prin creșterea gradului de conștientizare cu privire la această problemă și promovarea unor modificări de reglementare care evidențiază suferința peștilor, susținerea campaniilor, solicitarea de informații și impunerea unor standarde ridicate de bunăstare pot contribui la îmbunătățirea situației a milioane de animale din fermele piscicole și pescuitul comercial.
