O echipă de paleontologi spanioli a făcut o descoperire unică în orașul Ariño, Teruel: este vorba de cel mai complet schelet de broască țestoasă preistorică descoperit până în prezent în Europa. Această descoperire, rezultatul unei munci comune a experților de la UNED (Universitatea Națională de Educație) și Fundația Paleontologică Teruel-Dinópolis, aruncă lumină asupra diversității și evoluției broaștelor țestoase în timpul Cretacicului timpuriu.
Rămășițele, aparținând speciei Plastremys lata, datând din aproximativ 110 milioane de ani și au fost extrase din Mina Santa María de Ariño. Până atunci, oamenii de știință cunoșteau doar fragmente de cochilie ale acestei specii, așa că descoperirea unui exemplar aproape complet reprezintă un progres semnificativ în studiul acestor reptile dispărute.
Importanța minei Santa María de Ariño
Situl Ariño a devenit faimos pe plan internațional datorită acestei descoperiri, care nu numai că demonstrează prezența două specii dispărute din grupul Helochelydridae în zonă, dar oferă și una dintre cele mai bogate înregistrări fosile de țestoase mezozoice din toată Europa. Aceste reptile fac parte dintr-o linie bazală dispărută, din care până în prezent au existat foarte puține rămășițe bine conservate. Materialul recuperat include nu doar scheletul aproape complet, ci și fragmente ale altor indivizi, sporind valoarea științifică a sitului.
Repercusiunile științifice ale descoperirii
Analiză detaliată scheletului ne-a permis să identificăm caracteristici anatomice necunoscute anterior Plastremys lataAcest progres permite cercetătorilor să reconstruiască mai precis morfologia și să adapteze arborele filogenetic al acestor specii. În plus, extinde arealul temporal cunoscut al speciei, deoarece acestea sunt cele mai vechi rămășițe descoperite în lume până în prezent și prima dată când au fost găsite în Peninsula Iberică.
Revizuire taxonomică și noi contribuții
Lucrarea a servit, de asemenea, la revizuirea stării primului taxon de țestoase mezozoice descris în Spania: Trachyaspis turbulensis, definită în 1957 după descoperirea unui specimen în Gargallo, Teruel. După compararea cu noul material de la Ariño, acest specimen a fost inclus în Plastremys lata, clarificând o întrebare taxonomică ce rămăsese nerezolvată timp de decenii.
Datorită acestor noi date, Mina Santa María de Ariño își consolidează poziția ca una dintre... mari referințe paleontologice pentru studiul Cretacicului timpuriu și al faunei care a locuit în Europa cu milioane de ani în urmă. Cercetările continuă, promițând să descopere indicii suplimentare despre evoluția țestoaselor și a altor animale din trecutul îndepărtat.
